Azi a fost o zi cu folos. Am aflat, la un seminar de managementul resurselor umane, ca lucrez mai bine individual si nu am inca trasaturi de leader.
Da, normal ca nu lucrez mai bine in echipa… de cand ma stiu, am fost invatata si incurajata sa fiu printre cei mai buni, sa imi placa competitia si sa lucrez/descurc singura.
Cum sa lucrezi mai bine in echipa daca incepand de la gradinita esti invatat sa tinzi spre individualism?… Cine termina primul/prima ce avea de facut, primea bulina rosie, cine invata cel mai bine, avea lucrarea pusa pe panoul de onoare al grupei…
Trecand mai departe… clasele primare… atunci am invatat cu adevarat ce inseamna competitia. Imi amintesc cu drag cei cativa colegi cu care eram mereu in intrecere… olimpiade, concursuri nationale… chiar si numai pentru a te evidentia in faza invatatoarei si a clasei se merita.
Generala… au fost primele dati cand m-am lovit cu capul de pragul de sus- ca sa vezi, chiar daca tu ii ajuti pe altii, acesti altii nu te vor ajuta pe tine. Lectia nr. 1 pe care o ai de invatat- fiecare e pe cont propriu!
Liceu… dezinteres total din partea tuturor din jurul meu de care normal m-am imbolnavit si eu… uneori imi mai faceam temele, cu predilectie la anumite materii… ce as fi putut sa ii spun profei/profului cand un coleg se lauda cu tema mea si primea un punctaj nemeritat (de care culmea aveam nevoie)?
Crescand, am ajuns si in Bucuresti… Facultatea chiar nu prea mai conteaza, caracterul meu deja e format in mare parte… Chiar si asa, tot am invatat ceva in cei peste 3 ani de viata in aceasta minunata capitala. Am invatat pe pielea mea ca uneori cand lucrezi in echipa, se intampla ca tu sa iti faci treaba bine si la timp si sa fii luat de prost… Regula mereu valabila in facultate- nu te obosi sa termini ceva la timp, mereu vor fi prelungiri de termene, exceptii de la sistemul de notare si poate chiar anularea acelui ceva!
Da, stiu ca de multe ori lucrez mai bine individual. Imi place sa termin ce am de facut repede, pentru ca ma plictisesc repede. Imi place sa fac ce am de facut bine si nu de mantuiala, mai ales daca pot. Atunci cand e vorba de ceva ce ma intereseaza, imi dau interesul. Uneori sunt peste capacitatea medie de intelegere, gandire si ce mai vreti voi (si nu, acum nu sunt modesta!) si normal ca nu am rabdare sa lucrez in echipa!
Cat despre calitatile mele de leader… da, ca sa vezi, tocmai mie, singura din grupa care sunt momentan decisa ca vreau sa fiu manager de hotel, imi lipsesc aceste calitati! In plus, din 22 de persoane prezente, toti sunt leaderi innascuti, numai eu va trebui sa lucrez mai mult pentru a le capata. Mai in gluma mai in serios, i-am spus profei “momentan, ma multumesc sa fiu manager”.
Imi stiu punctele slabe… stiu ce limite trebuie sa mut. Poate si de asta am vazut ideea de a fi manager ca o provocare destul de mare pentru a o accepta.
P.S. Gata Dee, abia astept sa iti aud comentariile rautacioase :p
noiembrie 5, 2009 la 6:18 pm |
Bre, Ali-o, nu trebuie sa te scuzi in fata ta (banuiesc ca de-aia ai scris), cu atat mai putin a celorlalti ,pentru ca esti atu-ul unei echipe…mono. Daca am invatat ceva din facultatea pe care am terminat-o (Management, care va sa zica) e ca titlurile se castiga, si atat timp cat tu stii sa-ti fii leaderul fructuos al propriei vieti, deja ai facut un pas imens spre o cariera in management. Si care ma contrazice, nu s-a gandit destul.