Cele ce urmeaza nu sunt din a mea inchipuire, ci ceea ce a scris odata Boccaccio in Decameronul, ca a treia poveste din ce-a de-a noua zi.
Povestea este despre 4 prieteni: Bruno, Buffalmacco, Nello si Calandrino, toti zugravi.
Intr-o zi, o matusa de-a lui Calandrino moare si ii lasa drept mostenire 200 de lire. Cum nu vrea sa-si “cheltuiasca banii tragand un chef de pomina cu ei”, prietenii acestia decid sa “afle un chip ca sa se infrupte c-o cina imparateasca pe cheltuiala lui”. Fiind Calandrino cam prostanac, cei 3 prieteni fac ce fac si cu ajutorul unui doctor il pacalesc ca e insarcinat.
Calandrino: “Ah, vai de capul meu! Ce-am sa ma fac? Cum am sa nasc? Pe unde dracu o sa iasa copilul asta? Vad eu bine ca mi-a venit de hac spurcata asta de nevasta cu poftele ei strambe, trasni-o-ar Dumnezeu; ca dac-as fi intreg m-as ridica si-asa ti-as bate-o, de ti-as lasa-o lata, desi la drept vorbind e vina mea, ca nu trebuia s-o las sa stea deasupra. Da’ lasa ca-i arat eu ei, numai sa scap cu bine! Din partea mea poate sa moara de chef si tot n-o mai las deasupra.”
Ca sa-l “vindece”, Calandrino le da “trei perechi de claponi grasi” si “cinci lire in bani marunti”. Cei 4 complici se bucura de un ospat pe cinste, iar doctorul ii trimite insarcinatului o oarecare bautura linistitoare care il “tamaduieste tun” in 3 zile.
Astfel, aveti grija cine sta deasupra 
.
)
